Alex-Dan Luca

Suntem în sesiune… Cel puţin studenţii.

Somn uşor

Un mod de gândire întâlnit între cei care merg la Biserică de obicei în timpul săptămânii este:

- În sesiune, nu merg aşa des la Biserică, pentru că am de învăţat…

Adevărul este în schimb, că rezultatul unui acest mod de gândire (care e şi al meu de multe ori, de ce să nu recunosc), este unul dăunător şi pentru învăţat, şi pentru suflet…

Dacă am fi sinceri cu noi înşine, am recunoaşte că nu prea învăţam, când avem destul timp… Şi atunci: nu mergem la Biserică, deci ne trezim pe la 9 - 10, învăţăm până la 14-15 maxim, apoi ce facem? Dormim de amiză, stăm prin camera de cămin, şi altele.

Nu ştiu cu certitudine cum sunt alţi studenţi, dar eu aşa fac. Şi atunci e mai de folos să merg la Biserică… măcar atunci când vin, am mintea limpezită şi învăţatul merge mult mai bine, decât după o zi tărăgănată.

În continuare, am găsit un cuvânt de folos de la Sf. Ioan Gură de Aur, despre moleşeală… Deoarece, în sesiune, moleşeala e mare (cel puţin la UTCN)… Nu mai mergem la cursuri, nici la laboratoare, nu mai avem proiecte de făcut…

Moleşeala trupului lucrează asupra sufletului

Şi după cum spune Sfântul: Moleşeala trupului lucrează asupra sufletului.

Când trupul se moleşeşte, e de netăgăduit că şi sufletul îşi va avea partea lui de scădere. În multe rânduri, puterile lui sunt înrâurite de starea trupului. Boala care ne slăbeşte, ne face să fim alţii decât cei care eram când sănătatea nu ne părăsise.

Dacă strunele unui instrument dau sunete moi şi fără vlagă din pricină că nu sunt destul de întinse, talentul artistului va fi urmărit de nedesăvârşirea coardelor instrumentului său. Tot aşa, trupul poate pricinui sufletului multe neajunsuri.

De aceea n-am să spun să vă supuneţi trupul la ajunări prelungi, ci trebuie să vă hrăniţi cu ceea ce poate să vă fie de folos sănătăţii; să vă nutriţi trupul, făcând din el o unealtă ascultătoare şi bine orânduită a lucrărilor duhului vostru, mulţumită bunei lui întocmiri şi a trăiniciei mădularelor sale laolaltă.

Dacă-l îngreunaţi de prea multă hrană, nu este bine. ”Nu vă îngrijiţi de trup - zice apostolul - ca să stârniţi poftele…” A spus cu dreptate “ca să stârniţi poftele”, căci îmbuibarea este aceea care porneşte dorinţele cele mârşave. Oricât de înţelept ar fi acel care se leapădă acestei îmbuibări, de la sine vinul şi mâncarea îmbelşugată îl vor tulbura, de la sine se va simţi destrămat, de la sine va fi cuprins de o înflăcărare din ce în ce mai arzătoare.

De aici, pofta trupească şi adulterul. Pofta trupească nu are cum se ivi într-un trup înfometat, nici chiar în trupul care s-a mulţumit cu hrana cea de trebuinţă. Trupul în care zvâcnesc necurate pofte, e acela care se lasă cuprins de îmbuibare.

Sf. Ioan Gură de Aur

Succes la examene!

Doamne ajută!